Tulburările de Personalitate
Folosim adesea termenii ca „narcisist”, „antisocial” sau „bipolar” cu referire la noi înșine sau chiar alte persoane, ca pe niște etichete la îndemână…
Deși aplicarea termenilor este și ea o parte din creșterea conștientizării, nevoia de o educație psihologică însă există și este necesară pentru a înțelege mult mai amplu că nu sunt simple caracteristici pe care le putem spune „în treacăt”, ci adevărate probleme.
Tulburarea Narcisistă
Tulburarea de personalitate narcisistă este caracterizată prin o preocupare excesivă de sine și un comportament grandios. Nu trebuie confundată cu iubirea de sine. Este o linie importată ce le delimitează pe cele două, narcisismul putând afecta viața și relațiile.
Unde tragem linia între iubirea de sine și narcisism?
Diferențele între self-love și tulburarea de personalitate narcisistă sunt foarte mari.
Când vine vorba de iubirea de sine, ne referim la atitudini pozitive, benefice, care ne ajută la creșterea și dezvoltarea personală și interioară. Ea nu este despre laudă sau aprecierea peste măsură, ci despre conștientizarea propriilor calități și atuuri, o atitudine pozitivă față de sine și manifestarea acestor atribute personale în viața de zi cu zi.
Termenul de „narcisism” provine dintr-un mit grecesc despre Narcis, care, văzându-și propria reflexie în apă se îndrăgostește de ea.
Narcisismul vine la pachet cu o încredere exagerată, adesea nefondată, în sine, atenție scăzută față de cei din jur și nevoile / dorințele acestora, chiar lipsa de interes față de orice altă părere decât cea proprie.
Printre caracteristicile specifice ale acestei tulburări de personalitate se numără:
- sentimentul exagerat al importanței de sine;
- nevoia de admirație, de complimente;
- lipsa empatiei;
- invidie pe ceilalți sau sentimentul că ceilalți ar fi invidioși față de persoana narcisistă în cauză;
- comportamente sau atitudini arogante, sfidătoare;
- sentimentul de a fi „special” şi „unic”, că nu poate fi înțeles numai de alţi oameni speciali ori cu statut social înalt.
Așadar, este important să nu confundăm iubirea de sine cu narcisismul și nici să nu ne referim la sine sau la alții ca fiind „narcisiști” când, de fapt, vrem să ne raportăm la atitudini pozitive, fiindcă diferențele dintre ele sunt majore și esențiale pentru a avea o relație sănătoasă cu sine și cu ceilalți.
Tulburarea Antisocială
Tulburarea antisocială presupune comportamente repetitive și persistente de încălcare a drepturilor altor persoane și de a ignora normele sociale. Cu alte cuvinte, o persoană sociopată acționează impulsiv, uneori chiar agresiv, dar fără să aibă remușcări față de suferința celorlalți.
Când vorbim de o lipsă a dorinței de socializare sau timiditate și când este vorba de o tulburare antisocială?
Folosit adesea de mulți pentru a se referi la acele momente în care simt nevoia de a sta singuri sau pentru a evidenția problemele de integrarea ori timiditatea, termenul de „antisocial” ascunde, de fapt, o tulburare de personalitate ce poate afecta major relațiile.
Aceasta presupune comportamente repetitive și persistente de încălcare a drepturilor altor persoane și de a ignora normele sociale.
Asemeni altor tulburări de personalitate, ea reprezintă un comportament pe termen lung, nu doar situații tranzitorii, ce pot duce chiar la neplăceri sociale. Se remarcă prin:
- eșecul conformării la normele sociale;
- sentiment de superioritate / aroganță dusă la extrem;
- lipsa empatiei față de semeni sau a regretului / remușcărilor;
- impulsivitate;
- manifestări frecvente de ostilitate, agitație sau chiar violență;
- comportament duplicitar;
Cauzele acestei tulburări nu sunt exact cunoscute, însă poate fi suma factorilor ereditari, completați de circumstanțele de mediu.
Din câte putem vedea, manifestările unui comportament antisocial nu se pot confunda cu lipsa dorinței de comunicare sau de a fi parte dintr-un grup, ci sunt caracteristici extreme ce afectează în mod real viața.
Cu soluțiile potrivite, muncă și determinare, acestea pot fi depășite cu succes și astfel socializarea, relațiile interumane și bunăstarea generală ajungând pe un făgaș de normalitate.
Tulburarea Bipolară
Tulburarea bipolară este o afecțiune mentală ce se manifestă prin episoade recurente de manie (euforie exagerată, impulsivitate) și depresie (tristețe, pierderea interesului).
Simple treceri de la o stare la alta, din cauza unor situații din viața reală sau schimbările absolut naturale de dispoziție nu trebuie confundate cu semne ale bipolarității, acestea fiind radicale, incontrolabile și de lungă durată.
Dacă s-a întâmplat și ție să spui că ești „bipolar” în momentul în care ai avut treceri de la o stare pozitivă la una negativă, trebuie să știi că aceste treceri cauzate de situații sunt absolut normale, naturale, pur și simplu reacții de adaptare la mediu și nu ar trebui să fie confundate cu tulburarea de personalitate bipolară. În cele ce urmează vom vorbi mai pe larg despre aspectele aceteia.
Cunoscută și sub numele de tulburare maniaco-depresivă, principala caracteristică a acesteia sunt trecerile de la o stare la alta, adică episoade recurente de manie (euforie exagerată, impulsivitate) și depresie (tristețe, pierderea interesului). Succesiunea acestor episoade nu are loc extrem de brusc (cum este cazul Bordeline), ci se identifică perioade de depresiei și perioade de euforie exagerată.
Episodul depresiv se remarcă prin:
- lipsa interesului și a energiei;
- agitație sau lentoare psiho-motorie;
- tulburări de somn;
- sentimente de inutilitate sau vinovăție exagerată.
În episoadele maniacale putem observa:
- dispoziție persistentă expansivă, euforică sau iritabilă;
- timă de sine exagerată;
- scăderea nevoii de somn;
De la persoană la persoană pot să difere ca durată și intensitate aceste episoade. Episoadele maniacale apar mai frecvent la bărbați, iar cele depresive sunt mai comune la femei.
Concluzia este că tulburarea bipolară afectează relațiile sociale și viața de zi cu zi, însă, cu suportul necesar, tratament (dacă este cazul, pentru formele severe) și o bună gestionare a factorilor care ar putea duce la agravare (stres, anxietate, etc.) se poate ajunge la un rezultat favorabil și la obținerea unui echilibru
Borderline
Tulburarea Borderline presupune instabilitate emoțională și comportamente impulsive. Spre deosebire de tulburarea bipolară, în cazul Borderline ciclurile schimbărilor de dispoziție se succed mult mai rapid
De la impulsivitate la Bordeline este cale lungă.
Impulsivitatea caracteristică acestei tulburări de personalitate provine, adesea, din încercarea de a-și găsi identitatea. Totul se simte mai intens și la fel sunt și reacțiile la mediu, situații sau în relația cu ceilalți.
Poate fi facil recunoscută prin trecerile rapide de la o emoție la alta, de la bucurie imensă la furie. Cu alte cuvinte totul se succede în alb și negru, din cauza unei incapacități de reglare emoțională.
Parte din grupa B a tulburărilor de personalitate, ce includ un comportament dramatic și imprevizibil, Bordeline este marcată de:
- schimbări rapide a stării de spirit;
- emoții paroxistice (extreme);
- anxietate sau stare depresivă;
- furie nejustificată;
- gânduri în alb și negru, de la pozitiv exagerat la un negativism pur;
- relații instabile;
- lipsa empatiei;
- sentiment de insecuritate.
Spre deosebire de tulburarea de personalitate bipolară, în cazul Bordeline schimbările de dispoziție se succed mult mai rapid.
Toate aceste manifestări fac ca relațiile cu cei din jur să devină o dificultate în sine, de aceea terapia și suportul sunt vitale pentru a putea funcționa. În acest sens, terapia de grup propune moduri sănătoase de interacțiune și de autoexprimare – pentru reglarea emoțiilor, exprimarea și acceptarea acestora și gestionarea optimă a reacțiilor.
Cu ajutorul necesar se poate ajunge la recuperare și redobândirea capacității de a funcționa și relaționa normal, așadar la echilibru emoțional.
Psiholog 𝓢𝓾𝔃𝓪𝓷𝓪 𝓟𝓪𝓿𝓵𝓸𝓿
